La ora de chimie

Ceasul speriat de timp
Suna indata
Colegul meu tampit
Are-o fata beata!

As vrea sa fie un soare
Cat s-acopere o mare
Si vara ca sa fie
ASa, sa-mi placa mie!

Risipit in faruri orbitoare
Totul se contureaza mai bine
Imbibat de poezii contemporane
Asteptandu-te pe tine.
Dar cu toate blondele insipide
Pe care le observ trecand ca pe nori
Cu geanta pe un umar
Capul plin cu flori
M-am cam saturat sa astept.
Acum parca vad ca prin ceata
O umbra ..defapt stai! sunt doua
Simt ca nu mai vii
Simt ca o sa ploua.
Dar nu e o problema
Ca ploua, sau ca nu mai vii
Important e ca e vara
SI TU PRIETEN NU-MI vei mai fii!
Zambeste, prost nu fii

Noroc la Loterie, Lesin de Caldura!

Imbecilo! Uita-te aici sange! vezi? E sange !
Si?...nu e sangele nostru..!
Dar cu toata nebunia asta cele doua au pornit spre Amsterdam,strabat autostrazi vibrante de caldura unde apa pare nesfarsita oglinda a camioanelor care se pierde pe masura ce te apropii de ea.O vara sfasietoare se apropie,sau e aici,sau a disparut de mult lasand in urma doar dara de caldura ca dara unui parfum dupa o doamna cocheta, o vara care va porni de la un rid de batrana asezata delicat pe un scaun de troleibuz,care isi strerge primul si ultimul picur de sudoare ce i se va rasfrange in genele scurte si alburii, dupa care va muri lesinata de caldura sau poate a aflat ca a castigat la loterie, dar ghinion , nu are copii!
Si tot asa cele doua strabat ambigua lume a Olandei, vazandu-si visele cu ochii dupa o negresa cu canabis.Dar nu e timp de pierdut, poate ca propozitiile nu au nicio legatura iar in aceasta nebunie sunt o infinitate de posibilitati.
Noaptea s-a rupt in zii, iar ele ca la 18 ani nebune si fara bani,drogate cu aventura , priveau in mod ordinar toate miile de ochi ascunsi sub aceiasi cortina de timiditate,fara respect si certitudine ca ziua de maine va fii mai buna.
Si Murphy se iveste iar: Zambeste, maine va fii mai rau!

Noapte cade peste noi ca ameteala.Privim acel cer impanzit de stele asemuite heroinei.This won't last forever,si ne auzim vag prin ritmul instrumental care izbucneste din castile mici si albe, respectiv mici si negre.Nimeni nu-si va da seama cu adevarat , nici macar noi , de cosmica anarhie a genealogiei noastre.
Totul va fii doar simbolismul fumului de tigara ce se contopeste cu misterul in aceasta noapte alba prin parc.Acum nu mai putem face diferenta dintre firul negru de iarba si imbibarea acestuia cu parfumul nostru.
Asta e tot ce am scris draga prietena.Sper ca visele noastre sa fie intr-o zi doar o amintire.

Tu adica Eu...